Nu sunt pasi mici, sunt pasi mari in directia opusa – de Prof. Gary L. Francione

Intrebare: Ce crezi despre ouale de la gaini crescute in „libertate” ca si pasi mici facuti in directia buna? Nu este mai bine decat nimic?

Raspuns: dupa cum mereu spun, pasii mici sunt pentru copii. Adultii care iau in serios moralitatea si vor sa actioneze moral atunci cand vine vorba despre animale devin vegani. Orice mai putin decat asta este participare directa in exploatarea animalelor.

Si in masura in care ouale de la gainile crescute in „libertate” si alte produse obtinute prin exploatare „fericita”incurajeaza publicul sa continue sa consume produse de origine animala, si perpetueza ideea ca exista un mod „plin de compasiune” de a exploata animalele non-umane, este mai rau decat nimic. Este contraproductiv. Nu sunt pasi mici, sunt pasi mari in directia opusa. Continue reading

Pentru unii vegani veganismul este o preferinta personala

Pentru unii vegani veganismul este o preferinta personala, o optiune, chiar o moda, sau doar o alegere narcisista din motive sanatate.

In acest caz veganismul poate fi un fenomen trecator in viata lor.

Pentru altii insa veganismul este obligatia morala minima pe care o avem fata de animale. Veganismul nu este despre ei, despre vegani, ci despre animale.

Si nu este trecator.

Veganismul ca schimbare de paradigma – de Prof. Gary L. Francione

Cand incerci sa schimbi paradigma si sa determini oamenii sa se indeparteze de o conventie aproape unanim acceptata, trebuie sa explici foarte clar ce este gresit in legatura cu paradigma respectiva si prin ce ar putea fi inlocuita.

Prin urmare, daca vrei sa renunti la ideea gresita conform careia folosirea animalelor este acceptabila din punct de vedere moral, atata timp cat animalele sunt tratate „uman”, trebuie sa argumentezi de ce folosirea animalelor este, in sine, o actiune reprobabila; de ce notiunea de tratament „uman” este un nonsens, dat fiind ca animalele inca au statutul de proprietate a omului; de ce, ca urmare a recunoasterii statutului moral al animalelor, trebuie sa incetam sa le mai consumam, sa ne folosim de ele sau sa purtam obiecte de origine animala. Continue reading

„Animalele de companie”: problemele inerente ale domesticirii – de Prof. Gary L. Francione

Din punct de vedere practic, pur și simplu nu există nicio modalitate de a avea o instituție a deținerii „animalelor de companie” care  să fie compatibilă cu o teorie serioasă a drepturilor animalelor. „Animalele de companie” sunt proprietate și, în consecință, valoarea lor va depinde în cele din urmă de ceea ce decid „proprietarii” lor.

M-ați putea întreba: „Dar dacă ar fi posibil? Dacă, ipotetic vorbind, am schimba statutul juridic al câinilor și pisicilor (și al celorlalte animale) ca să nu mai fie considerați proprietate, conferindu-le un statut apropiat celui pe care îl are un copil? Ar fi în acest caz justificat din punct de vedere moral să continuăm să înmulțim câinii și pisicile pentru a le ține ca ‘animale de companie’?”

Răspunsul meu la această întrebare pur ipotetică este „nu”. Nu putem justifica perpetuarea domesticirii cu scopul de a avea „animale de companie”.

Continue reading

Motivatia de sanatate vs etica in veganism – de Prof. Gary L. Francione

O intrebare pe care am primit-o:

„Daca cineva devine vegan din motive de sanatate, de ce nu este la fel de bine ca cineva care devine vegan din motive etice? In ambele cazuri sunt vegani, nu?”

Raspunsul meu:

„Nu chiar. A deveni vegan din motive etice reprezinta o evolutie a sinelui de la unul care celebreaza violenta si ierharhia la unul care imbratiseaza pacea si nonviolenta. Veganismul nu este suficient pentru a duce o viata nonviolenta, dar este necesar. Atata vreme cat nu suntem vegani, nu putem pretinde in mod coerent ca suntem in favoarea nonviolentei. A vrea sa fii sanatos este un lucru foarte bun, dar pur si simplu nu este acelasi lucru. Mai mult, a fi vegan, nu inseamna doar a avea o dieta vegana – ci implica a nu folosi in nici un fel produse de origine animala.” Continue reading

Despre a raspunde violenței cu violență – de Prof. Gary L. Francione

Un alt profesor mi-a adresat întrebarea: „Susţii că te opui violenţei; consideri, aşadar, că este greşit să recurgi la violenţă împotriva unui medic cercetător care se foloseşte de animale. Cum explici asta?”

Eu i-am răspuns: Permite-mi să-ţi redau o discuţie avută anul trecut, în timpul unei prelegeri pe care am ţinut-o în Canada.

Cineva a dat exemplul unui cercetător care făcea experimente pe câini, folosind (şi ucigând) 60 de câini pe an. Persoana respectivă susţinea că violenţă împotriva cercetătorului, inclusiv agresiunea fizică, este justificată.

Am întrebat-o dacă mama ei este vegană. După ce, iniţial, a susţinut că întrebarea mea este irelevantă, a răspuns: a spus că nu, nu este vegană. Am întrebat-o ce fel de alimente de origine animală consumă. Mi-a răspuns că nu consumă carne de vită, doar carne de pui, de cel puţin trei ori pe săptămâna. În plus, mama ei mânca ouă şi produse lactate. Continue reading