Știu destul de multe despre mişcările sociale și vă pot spune că nu există *niciuna* care să se apropie măcar de cea a „drepturilor animalelor” în privința ignoranței față de istoria ei și lipsa unei înțelegeri de bază a ideilor care ne-au adus unde suntem astăzi. Rezultatul acestei ignoranțe este că mulți „iubitori de animale” bine intenţionaţi nu fac decât să consolideze starea actuală a lucrurilor.

Permiteți-mi să vă dau un exemplu. Mentalitatea care caracterizează societatea noastră referitoare la drepturile animalelor – cum că este acceptabil din punct de vedere moral să folosim animalele atâta vreme cât le tratăm într-un mod „uman” – vine din secolul XIX, ce presupunea că animalele nu au un interes în continuarea vieţii lor, ci că singurul lor interes este să nu sufere. Se considera că animalelor nu le pasă că sunt ucise și apoi mâncate sau că le folosim în alte scopuri, ci că doar le pasă să aibă o viață destul de plăcută și o moarte relativ nedureroasă.

Acestă abordare *încă* mai caracterizează gândirea majorității oamenilor și se regăseşte în activitatea unora, precum Peter Singer, care a avut o influență enormă asupra a ceea ce azi numim „mișcarea pentru drepturile animalelor”. Majorităţii oamenilor le pasă de animale, dar consideră că exploatarea lor este acceptabilă din punct de vedere moral atâta timp cât aceasta este făcută într-un mod „uman”. Acesta este motivul pentru care toate marile grupuri pentru animale care urmează abordarea lui Singer promovează diferite forme de „exploatare fericită” și vorbesc despre veganism, dacă vorbesc, doar ca o modalitate de a reduce suferința alături de exploatarea „fericită” si reforma bunăstării animalelor. Continue reading →