Este vremea pentru o schimbare – de Prof. Gary L. Francione

Dragi colegi:

Bunăstarea animalelor – noțiune conform căreia ar trebui să tratăm animalele într-un mod „uman” – există de 200 de ani. Nu ne-a dus nicăieri. Astăzi folosim mai multe animale și în moduri mult mai îngrozitoare decât oricând în istorie.

Fondatorii bunăstării animalelor din secolul al 19-lea se opuneau sclaviei oamenilor, dar nu s-au opus niciodată statutului de proprietate al animalelor, deoarece credeau că, deși animalele au capacitatea de a suferi, nu au niciun interes în propria viață. Aceasta însemnând că animalelor nu le pasă le folosim, ci doar cum le folosim. Conform susținătorilor bunăstării animalelor, animalele nu au conștiință de sine, iar singurul lor interes este să nu aibă o moarte dureroasă.

Deci susținătorii bunăstării animalelor din secolul al 19-lea nu au pledat pentru abolirea sclaviei animalelor, așa cum o făcuseră când a fost vorba de sclavia oamenilor. În schimb, au cerut să avem legi care cer tratamentul „uman” al animalelor. Totuși, ceea ce nu au realizat ei este faptul că, atâta vreme cât animalele rămân proprietate, nivelul de protecție oferit de aceste legi va rămâne în mod necesar foarte scăzut, deoarece costă bani să protejăm interesele animalelor. În general, vom cheltui acei bani și vom proteja acele interese, numai dacă aceasta ne va oferi un beneficiu economic.

Nimic nu s-a schimbat.  Continue reading

Cele patru probleme ale bunăstării animalelor pe scurt – de Prof. Gary L. Francione

Mai mulți cititori mi-au cerut să scriu un text pe care să-l poată descărca și folosi ca un scurt răspuns pentru activiștii care promovează bunăstarea animalelor și care nu înțeleg de ce această abordare nu este în concordanță cu cea a drepturilor sau cu aboliționismul.

Sper ca acest text să fie util.

Există cel puțin patru probleme cu abordarea eticii referitoare la animale prin prisma bunăstării acestora.

În primul rând, măsurile privind bunăstarea animalelor dacă oferă vreo protecție semnificativă intereselor animalelor, aceasta este foarte mică. De exemplu, People for the Ethical Treatment of Animals (PETA) a militat pentru ca Mcdonald’s și alte lanțuri de magazine fast-food să adopte metodele de tratament și sacrificare ale lui Temple Grandin. Dar atât un abator care urmează liniile directoare ale lui Grandin cât și unul care nu le urmează sunt locuri hidoase. Este o iluzie să pretindem contrariul.

Un număr de organizații pentru animale fac campanii pentru a introduce alternative la cuștile de gestație pentru porci. Dar, la o examinare mai atentă, aceste măsuri care presupun campanii costisitoare, nu fac cine știe ce, în sensul că există lacune care permit exploatatorilor instituționali să facă oricum ceea ce vor. Am scris un eseu pe blog intitulat Un „triumf” al bunăstării animalelor?, despre campania împotriva cuștilor de gestație din Florida, care ilustrează limitările acestui tip de reformă.

Același lucru poate fi spus despre cele mai multe „îmbunătățiri” din domeniul bunăstării animalelor. Ele ne fac să ne simțim mai bine, dar fac foarte puțin pentru animale.

În al doilea rând, măsurile privind bunăstarea animalelor fac publicul să se simtă mai bine în privința exploatării acestora, iar asta încurajează continuarea folosirii lor. Într-adevăr, este clar că cei care au evitat produsele de origine animală preocupați fiind de tratamentul acestora se reîntorc la consumul lor după ce li se spune de către organizațiile care promovează bunăstarea că animalele sunt tratate mai „uman”. Discut această problemă în eseul Carnea/produsele de origine animală „fericite”. Continue reading