„Dar mi-a luat 10 ani să devin vegan/ă.” Și ce dacă? – de Prof. Gary L. Francione

Nu încetează să mă uimească cei care spun că nu ar trebui să promovăm veganismul ca pe un imperativ moral pentru că lor le-a luat mult timp să devină vegani.

Ce relevanță are cât de mult i-a luat cuiva până când și-a dat seama că a fi vegan este ceea ce este drept? Absolut niciuna.

Sincer, nu sunt deloc surprins că multora le-a luat mult timp să devină vegani, având în vedere că niciuna dintre marile organizații caritabile pentru animale nu prezintă veganismul ca fundație morală și că toate promovează reforma bunăstării animalelor și exploatarea „fericită” mai mult sau mai puțin. Întâlnesc în mod regulat persoane care au fost vegetariene de peste 20 de ani și care au devenit vegane dupa ce au aflat de abordarea aboliționistă. Deși aceste persoane au făcut voluntariat în cele mai multe cazuri la una sau mai multe organizații de caritate pentru animale, nimeni nu le-a cerut vreodată să devină vegani, cu atât mai puțin să le spună clar că veganismul este un imperativ moral – o fundație morală fără echivoc. Din contră, cele mai multe organizații continuă să promoveze vegetarianismul ca o alternativă la veganism. Aceasta nu este în concordanță cu prezentarea și promovarea veganismului ca un imperativ moral.

Continue reading

Puține imagini sunt mai devastatoare

Puține imagini sunt mai devastatoare

Puține imagini sunt mai devastatoare decât separarea dintre o vacă și vițelul ei, atunci când acesta este luat de lânga ea, ceea ce se întâmplă la scurt timp după naștere în cele mai multe ferme și la două zile în fermele „fericite”.
Suferința exprimată de mamă și pui este evidentă și nu poate fi pusă la îndoială.
Dacă plăcerea de a consuma lapte, brânză sau înghețată contează mai mult pentru tine decât suferința acestor ființe, ar trebui să te autoexaminezi cu atenție.
~ Gary L. Francione

Puține imagini sunt mai devastatoare